Sarcinile neplanificate și bolile cu transmitere sexuală (BTS) sunt mai frecvente în rândul tinerilor care își încep activitatea sexuală la vârste mai fragede. Astfel, inițierea timpurie a actului sexual este o problemă importantă de sănătate publică, însă mulți sunt de părere că televizorul joacă un rol în accelerarea inițierii activității sexuale la adolescenți.
Finanțat de Institutul Național pentru Sănătatea Copilului și Dezvoltarea Umană, RAND este primul studiu care a examinat această problemă. Un total de 1.762 de adolescenți au fost întrebați despre experiențele lor sexuale și despre obiceiurile lor de vizionare la televizor. Un an mai târziu, au fost chestionați din nou.
Cercetătorii au măsurat nivelurile de expunere la trei tipuri de conținut sexual la televizor: comportamentul sexual, cum ar fi sărutul, atingerea intimă și actul sexual implicat sau descris, planuri și dorințe sexuale sau despre sexul care a avut loc și comportamentul care arată riscurile sau necesitatea siguranței în ceea ce privește activitatea sexuală: abstinență, așteptarea de a face sex, portrete care menționează sau prezintă contraceptive și portrete legate de consecințe, cum ar fi SIDA, BTS, sarcină și avort.
Rezultatele au arătat că expunerea intensă la conținutul sexual de la televizor s-a legat puternic de inițierea actului sexual de către adolescenți sau de progresul acestora către activități sexuale mai avansate.
Totodată, rezultatele au arătat că discuțiile despre sex la televizor au practic același efect asupra comportamentului adolescenților ca reprezentările activității sexuale. Constatarea contravine credinței răspândite că portretizările acțiunii au un impact mai puternic decât vorbirea. Se pare că reducerea conținutului sexual la televizor și a timpului în care tinerii sunt expuși ar putea întârzia debutul activității sexuale.
Mai mult, creșterea procentului de reprezentare ale riscului și siguranței sexuale în raport cu alte conținuturi sexuale poate descuraja, totodată, debutul timpuriu al activității sexuale, poate crește nivelul de cunoștințe despre siguranța și riscurile sexuale și ar putea să stimuleze dialogul cu părinții.
Sursă: rand.org