Tot mai multe studii încearcă să rezolve puterea „misterioasă” a muzicii. Pe baza unei cercetări amănunțite, medicii au descoperit că bebelușii își exprimă preferința pentru același tip de muzică pe care au auzit-o în uter. Multe alte studii au arătat de-a lungul timpului că expunerea bebelușilor în timpul sarcinii la muzică ajută la construirea unei punți neuronale folosite în procese cognitive, printre care asimilarea informațiilor.
Muzica poate stimula undele alfa ale creierului, creând un sentiment de calmitate, iar potrivit cercetătorilor, expunerea la muzică încă din perioada timpurie prezintă beneficii asupra dezvoltării abilităților perceptive, care afectează abilitățile lingvistice și literare; raționamentul spațial, care este legat de abilitățile utilizate pentru calcule și coordonare motorie.
Spre deosebire de limbaj, muzica activează fiecare subsistem al creierului, inclusiv structurile implicate în motivație și emoție. Acest lucru îl face deosebit de eficient în crearea de legături între indivizi și într-un grup și poate contribui la starea de fericire pe toată durata vieții.
Se pare că cel mai important aspect al utilizării muzicii pentru a spori dezvoltarea este acela că oferă copiilor o atenție susținută și concentrată din partea adulților. Interacțiunea cu muzica poate îmbunătăți percepția de sine a unui copil numai dacă oferă o experiență de învățare pozitivă și plină de satisfacții. Cercetările au arătat că efectele acestor experiențe pot dura o viață întreagă.