Noile cercetări efectuate la șoareci sugerează că, atunci când ADN-ul permite, creierul neutralizează amintirile înfricoșătoare folosind „dispariția fricii”. Flexibilitatea structurii ADN-ului unei persoane se poate corela cu o „flexibilitate a memoriei”, potrivit noilor cercetări.
În momentul în care ne confruntăm cu pericolul, frica ne stimulează comportamentul defensiv, antrenat de mecanismul de supraviețuire. Creierul neutralizează memoria acelui sentiment cu ceva numit „dispariția fricii”, iar acest proces implică o memorie neînfricată cu circumstanțe similare care concurează cu memoria fricii pentru a încerca să o suprime.
Un studiu recent a constatat că neutralizarea fricii depinde în mare parte de flexibilitatea ADN-ului. „Amintirile care stârnesc frică pot fi foarte utile pentru supraviețuire, însă împiedica funcționarea normală”, a explicat dr. Paul Marshall de la Universitatea din Queensland, Brisbane, Australia.
Anumite temeri pot fi moștenite de-a lungul generațiilor, iar autorii sugerează că un fenomen similar ar putea influența anxietatea și dependența la oameni. Unii sunt sceptici cu privire la noile descoperiri, deoarece nu a fost identificat un mecanism biologic care explică fenomenul.
Conform convenției, secvențele genetice conținute în ADN sunt singura modalitate de transmitere a informațiilor biologice între generații. Mutațiile aleatorii ale ADN-ului, atunci când sunt benefice, permit organismelor să se adapteze la condiții în schimbare, dar acest proces apare de obicei încet de-a lungul mai multor generații.