Unul dintre cele mai comune lucruri care se spun despre copiii supradotati este ca acela ca sunt elevii care acorda o atentie deosebita fiecarui cuvant rostit la orele de curs.
Desi cei mai multi dintre acestia dezvolta un interes deosebit in a asimila infomratii noi, este departe de a fi un comportament tipic. De fapt, multi copii supradotati se comporta intr-un mod contrar: pot fi neatenti si adesea nu isi fac temele sau pot sa o faca si sa neglijeze predarea lor. Pentru a asimila un concept nou, elevii medii au nevoie de la noua pana la doisprezece repetari, iar cei stralucitori au nevoie de la sase pana la opt. In schimb, copiii supradotati au nevoie doar de una sau doua repetari.
Profesorii care nu sunt familiarizati cu nevoile acestor elevi supradotati ajung sa ii desconsidere, etichetandu-i incapabili sa inteleaga informatiile. Astfel ca primul pas in rezolvarea acestei probleme, ca parinte, este sa vorbesti cu profesorul. Majoritatea doresc sa faca ceea ce este mai bine pentru elevii lor, asa ca uneori este nevoie doar sa le aduci la cunostinte nevoile acestora. In acest context, este de evitat formularile care sa contina cuvintele „plictisit” si „supradotat”.
Ideea este sa se puna accentul pe nevoile individuale ale „elevului” si sa se incerce crearea unui parteneriat intre cei doi. De aceea, spunandu-i unui profesor ca elevul este supradotat, atentia problemei se poate intrepta catre copiii „speciali” in general. Totodata, a spune prefesorului ca elevul se plictiseste, poate fi o jignire la adresa acestuia, sugerand ca abilitatea de predare si abilitatile de gestionare a clasei nu sunt cele mai exceptionale.